M-ai găsit înţelept maladiv...
M-a găsit Octombrie; m-a găsit zambind la frunzele lui cu aspect rustic care se înşiră cu milioanele pe străzi şi maşini şi....şi pe palmele mele deschise!
M-a găsit Octombrie plină de fericire, şi nu de melancolie cum se aştepta el. M-a aflat plină de zambete furişate , pe care nu trebuie să le vadă nimeni...mda...a venit tomnaticul din nou şi a găsit o fată;o fetişcană îndrăgostită!
-"Fată frumoasă,ce se întîmplă cu tine?Ce magician te-a ameţit? Ce vrăjitor te-a posedat cu a lui magie neagră?...unde ţi-e zambetul amar şi unde ţi-s ochii bolnavi de tristeţi adînci? Unde eşti tu,fată frumoasă?"
-"Nu mai e, sărman bătrîn ruginit,nu mai e; nu cum o ştiai tu! Acum e fericită,zambeşte dulce si priveşte cu ochi însănătoşiţi de ochii altcuiva.."
-"Ai cui? Ai cui ochi au îndrăznit sa mi te fure,sa mă lase singur cu tristeţea mea?"
-"Ochii unei inimi curate,frumoase,uşoare...ce mai inima!! Inimă ce bate si mai tare cand o vede.O inima curajoasă."
-"...Ai cui inimă,fată frumoasă?"
-"A lui! M-am îndrăgostit,tomnatic ramolit...nebuneşte aş putea spune, şi nici mie nu-mi vine a crede, dar e real..cat se poate de real! Uite de ce privesc cu luciri puerile, şi nu cu sclipiri arămii;uite de ce rad, şi nu zambesc cu amărăciune sculptată în uscăciunea buzelor...nu o fac căci am văzut pe cineva,pe acel cineva! "
Comentarii
Trimiteți un comentariu