Pe mine mie reda-ma!

Încă o aniversare în care trebuie să zâmbesc și să mulțumesc la nesfârșit. Se presupune că ar trebui să mă simt altfel? Mai ''bătrână'', mai înțeleaptă sau poate ar trebui să iau repejor câteva decizii și să-mi schimb total modul de viață?

  Ei bine...mă simt exact la fel ca acum 24 de ore; doar că acum toți îmi zâmbesc simpatic și se comportă drăguț, fapt ce nu-mi displace deloc. E plăcut să văd că și EU am o zi a mea pusă deoparte; zi în care oamenii să-și amintească de mine...sunt și eu sărbătorită. Sau cel puțin anii mei sunt sărbătoriți; lucrurile pe care ei le aduc celor din jur...O fată mai harnică și mai matură pentru mama, o persoană mai cu frică de Dumnezeu pentru tata, o noua serie de teme făcute pentru fratele mai mic și minus un an de stat în camera mică de la etajul trei pentru surorile mai înfipte ce-și vor propriul sanctuar.

   Cum - necum,toată lumea are de câștigat,sau cel puțin,toată lumea vrea să câștige ceva. Și eu?..Mă gândeam că nu aș știi ce să-mi doresc dacă mi s-ar da șansa. Ce să vreau: sănătate? Iubire? Că tot e criză..bani? Și-apoi dacă aș cere, aș primi? Am început să renunț la ideea că voi avea parte de ''chestiile'' enumerate mai sus,pentru simplul fapt că nu sunt la latitudinea mea sau a oricui altcuiva..Știu doar că trebuie să fie cineva acolo sus-sus care controlează toată treaba asta cu sănătatea și norocul, așa că mai bine mă concentrez pe lucruri pe care mi le pot permite; cum ar fi..puțină liniște! 

    Îmi simt viața ca un dute-vino continuu; o poveste trăită în cerc; o poveste în care orice aș face, ajung la același rezultat : oamenii - ceilalți oameni! Am reușit cumva să mă separ de mine  și să mă uit; am uitat cum e să mă iubesc și cum e să-mi acord ore de reflecție. Nu mai știu ce înseamnă a gândi cu egoism pentru mine,fără a-mi mai scoate ideile pe foi - ca toți ceilalți am început să trăiesc, să vorbesc, să fac teme, să mă sacrific..toate astea pentru altcineva. Urmez chiar și reguli...dar sunt ale altcuiva! 

   Și toată învălmășeala asta de bunătate amestecată cu milă și,da, obligație...m-a obosit! Atât de mult m-a obosit, că vreau să opresc cercul ăsta;învârtitoarea asta ambulantă și să cobor undeva în afară unde mă aflu doar eu; ego-ul meu care mă strigă de ceva vreme.. să ies și să alerg la el să-l îmbrățișez și să-i spun că i-am dus dorul...

    Atâta vreau...

    Că doar,ce? Tot ce-mi doresc..și de la mine îmi doresc, e sa mă redau pe mine,mie!