Alb dizolvat în Noiembrie

Ceața de noiembrie e unică. E la fel ca în toate zilele cu ceață, însă numără pe calendar altă lună și alte sentimente...Când acoperă ea conștiincioasă copacii goi; sau mai degrabă umbrele de copaci, simt acel fior al apropierii sărbătorilor - încep să simt mirosul de mandarine și de ciocolată fierbinte, mirosul apropiat al zăpezii și textura ei..
Același lucru nu-l pot spune însă despre ceața din decembrie, care se lasă parcă mai grea și mai densa - mie îmi aduce un aer dintr-ăla părăsit, singur, care îmi spune că au trecut zilele cu moși și spiriduși și că urmează o iarnă lungă și urâtă, plină de noroi și zile geroase.
Ceața de noiembrie e unică..pentru ca te face să aștepți ceva; ceva cât se poate de cald și frumos: o lumină portocalie, o inimă deschisă - credința că mai există ceva dincolo de ea!