Viața visurilor mele

Nici nu mi-am dat seama când am îmbătrânit. Am 57 de ani și încă am impresia că sunt frumoasă și că tinerii pe mine mă admiră. Nu..de fapt, pe mine tinerii mă respectă - pentru că sunt o doamnă și mă îmbrac elegant. Cool, dar elegant. Nu port fuste lungi sau batic pe cap. Îmi las părul desfăcut pe spate și port bijuterii. Port tocuri des și-mi place să mănânc fast-food. stau și eu la coadă la KFC cu tinerii din când în când. Folosesc jargonul, merg la proteste, iar iarna, schiez în Poiană. Primăvara, stau și eu în Livadă la hrănit porumbeii. Îi zâmbesc bucătarului de la restaurantul chinezesc și râd de bătrânețe și de gândirea comunistă.
Sunt anti-corupție, anti-poluare, anti-votare pentru pensie mai mare. Eu nu am pensie încă și nici nu voi avea: am lucrat toată viața ca freelancer. Scriitoare independentă cu proprii clienți. Dar mă mir, știi? Că încă mai funcționează vrăjeala asta cu mărirea de pensii. Nu mai e cazul, buțu!
Nu, nu m-am căsătorit încă. Nici nu am fost vreodată logodită sau alte tragedii siropoase. Am fost odată îndrăgostită rău...nu a fost să fie, iar eu n-am mai pus ochii pe altul, ce să-i faci? Unele m-ar compătimi și ar spune că sunt neîmplinită. Aș! Alea unele au uitat ce înseamnă să fii femeie!
Am avut viața visurilor mele! Am trăit aventura cea mai de invidiat. Am călătorit în toate locurile în care am vrut să ajung. M-am jucat în nisip în Africa, mi-am băut cafeaua la ”Café de Paris”, pe colț, am țipat pe coastele din Irlanda, m-am plimbat cu bicicleta în Danemarca, am mers la Operă în Viena, am băut bere în Germania, m-am plimbat cu gondola în Veneția și cu elefantul în Tailanda. Am mâncat orez plin de curry în India, mi-am cumpărat o bluză în Seul, m-am perindat prin restaurantele de sushi din Japonia, am urmărit cel mai frumos balet la Bolshoi, în Moscova, am țopăit fericită la Machu Picchu, am făcut surf în Sidney, m-am îndrăgostit vag de un chelner în Praga, am scris un documentar pentru National Geographic în Bangkok. Apoi, tot pentru ei, am scris și în Venezuela, Hawaii, Grecia, Turcia, Africa din nou, Portugalia și China.
Am băut vin în Republica Moldova, am păstorit oile în Maramureș și am mâncat la castelul Maria.
Am călătorit cu trenul, cu prietenii, pe jos și în picioare, înghesuită într-un autobuz din New Delhi. Am citit extraordinar de mult, am scris artă, am pictat, mi-am cumpărat un apartament în Dublin și un cort în Elveția.
Am urmărit firea umană, mi-am cunoscut prietenii, m-am descoperit în mijlocul lumii, am savurat mediul înconjurător. Am avut mereu proprii mei bani, mi-am făcut părinții fericiți, m-am rugat și L-am experimentat pe Dumnezeu, am ajutat oameni și m-am lăsat ajutată. N-am mai avut patroni și nicio altă formă de șef.
Cine m-ar mai putea compătimi pentru viața aceasta? E viața visurilor mele - e cea mai bună versiune a ceea ce mi se putea întâmpla..așa că nu, nu m-am căsătorit. Nu pentru că n-am vrut, ci pentru că n-a fost să fie. Și pentru că acum sunt mult prea în vârstă ca să mă mai bucure așa ceva. Eu am iubit o singură dată, iar apoi mi-am trăit aventura!

Comentarii

Postări populare