Banali

În încercarea noastră de a fi extraordinari,noi am rămas o încercare. Virgula dintr-un rezultat sau eroarea dintr-un calcul cu probleme de la o oră oarecare desigur,de matematică.

Ne place să visăm la diferențe; la unicitate într-un anumit fel: să ne răpim dreptul de a fi originali.

Dar nu suntem. Prin simplul fapt că ne gândim la asta nu suntem. La fel cum modestia încetează să existe în singurul moment în care te-ai gândit umil că s-ar putea să fii.

Noi nu înțelegem că a fi în afara ordinarului nu e o încercare, iar dacă ar fi, ar fi cu totul inutilă, pricepi?

 E un dat. E o geneză ceva mai îndepărtată. E o expresie pe care tu însuți nu ai putea s-o cuprinzi. Este cu totul ca mândria.

” Eu nu sunt un om mândru!!”, ai putea spune. Dar chiar următoarea primă fracțiune de gând te contrazice:”Tocmai ai fost..”

În încercarea noastră de a fi extraordinari, noi nu am realizat, de proști bineînțeles, că ăsta e un ghinion..sau blestem, asta într-o exprimare mai sumbră. E un blestem al oamenilor înțelepți care se luptă chinuindu-se și care, cu o oarecare disperare în momentele lor de saturație, ar vrea cu dragă inimă să fie..

proști și ordinari!