Liber la curve

N-am înțeles niciodată de ce strâmbăm din nas atunci când auzim de curve - de ce ne poziționăm automat în afara păcatului; de la sine putere și cât de natural e posibil. N-am priceput încă, zău, cum de au ajuns doamnele astea pe cea mai de jos poziție a societății și nu spun asta în mod literar.
Nu mai vedem în ele femei, mame, soții, surori, ci doar niște cârpe care respiră și nu merită nici măcar cuvintele sau gândurile noastre. Au devenit un tabuu și nimic deasupra.
Nu scuz curvia, dar zău dacă femeile astea n-au ce povesti! Am avut onoarea în mai multe rânduri să discut cu unele dintre ele și ceea ce m-a frapat a fost onestitatea: bruscă, deschisă, brută.
Nu voi da nume, dar de dragul ironiei o s-o numim Maria. Maria îmi spune: Știi, toți sunt curve, doar că noi mai și recunoaștem”. Pe fața ei se putea citi rușinea profundă: față de mine, de ea, față de propria-i viață, căci are un băiețel de 9 ani care nu știe ce face ea: dar știu profesorii și îl tratează ca pe un bibelou chinezesc fără valoare.
Maria mă întreabă pe un ton aproape de bârfă despre mama unui coleg al băiețelului: ” Și cu ce e ea mai bună? Că e la la al treilea soț..”. Încearcă să se scuze - eu o înțeleg...și-i dau dreptate.
Până la urmă, cu ce e oricare mai bun? Atât de mult ne-a îngâmfat mântuirea pe care am primit-o? Atât de sfinți suntem încât nici simplul cuvânt nu ne mai ajunge pe buze? Oare acum suntem buni; atât de buni încât ne permitem să judecăm?
Am impresia că se crede, în general, că cea care-i spăla picioarele lui Iisus era altfel de curvă; că cea pe care El a salvat-o de la moarte, era cumva diferită...eu cred că ele erau exact la fel ca cele pe lângă care trecem fără să ne uităm: la fel de femei, la fel de conștiente.
Dar noi, pe de cealaltă parte, suntem la fel de ipocriți ca fariseii care voiau să arunce cu pietre: nimic mai mult, dar chiar cu mult mai jos decât ei - pentru că noi Îl mai și invocăm pe Iisus ca Salvator personal. Nivelul de minciună și prejudecată ne-a făcut într-adevăr niște jigodii care n-ar trebui să aibă parte nici de mila unei biete curve, Maria, care stă l un capăt de pod și tânjește rănită la viețile ”admirabile„ ale altora.
”Cine n-a păcătuit să arunce primul cu piatra în ea”, spune Mântuitorul - fariseii de atunci au lăsat pietrele și au plecat. Noi, dimpotrivă, ne grăbim să demonstrăm cine e cel mai fără de păcat dintre noi...și aruncăm cu bolovani.

Comentarii

Postări populare