Femeia a șase bărbați

 

Dimineti imprimate in cearceafuri

 6.30 dimineata.E devreme...prea devreme! Mă ridic ca teleghidată și întind mâna spre ecranul luminos pe care-l zăresc cumva dincolo de ceața ce-mi umbrește ochii. Privesc o clipă derutată ecranul vioi ce țiuie pe un ton extrem de enervant: "Ăsta nu are somn?" zic...Da...și cântă, și cântă...Acum dacă stau să mă gândesc mai bine,nici nu știu de ce am pus piesa asta ca alarmă! Puteam să pun și eu ceva mai de suflet ca "Twinkle star" sau nu știu....

   Rămân fixată lângă birou,mirându-mă de melodia pe care parcă o aud pentru prima dată.Cât să fi trecut? Răspunsul întârzie să apară,așa că îi ia locul o perna(din cele mai tari) - direct la țintă...în capul meu! E sora mea...Cred că vrea să doarmă dar mai sunt și alte posibilitați...

  6.37. "Șapte minute de somn pierdute - puteam să-mi termin visul măcar.".

  Pașii se târăsc leneși spre baie,pe un coridor întunecat: nu aprind lumina - tata zice să facem economie.De! Vremuri de criză... Nimeresc într-un sfârșit intrarea,iar acum îmi examinez cu grijă fața să văd dacă îmbrățișarea neașteptată cu tocul ușii mi-a lasat vreo urmă.Nu am nimic. Păcat. Putea fi un motiv bun să rămân acasă...

  Apa rece parcă m-a mai dezmorțit. Refac traseul în sens invers până la dormitor. Merg lent de parcă aș lua parte la cine știe ce ritual. Sunt amețită! 

  Din nou în fața oglinzii, încerc să mă îmbrac...azi nu-mi mai place nimic. Parcă am luat în greutate și mă hotărăsc să slăbesc - peste cinci minute uit și încep să mă văd din ce în ce mai frumoasă..."Hai,că nu e asa rău!"..

   Arăt ofilită rău azi. Nuș' ce-i cu mine..zici că sunt scoasă din tablourile alea cu măicuțe!

   Devin patetică și cred că ar trebui oricum să mă grăbesc; nu-mi place să-ntârzi! Mă grăbesc să las în urmă clipe goale,pe jumătate senzuale și vise frumoase...'Neața!