Tu,nebun de negru;eu,regină albă

  Coboară pașii spre tine; coboară nebunii fără să-i poată opri cineva. Coboară sufletul în mocirla ta ,iar inima se îngroapă de vie în a ta dragoste efemeră - atât de omenească! Uite-mă aplecându-mi ochii spre tine și spre condiția ta umilă,de lut.
  Experiență vreau? Sau oare iubire..iubire? nu, ea nu există decât ca o noțiune relativă înșirată de poeți în versuri și amăgită în culori de pictori. E acea neființa pe care toți pretind că o văd pretutindeni în timp ce vorbesc de parcă nu ar avea nici măcar un dumnezeu....
  Dar mi se coboară pașii spre tine,transformându-se în teluric - coboară desculți,fără stăpân și a sa minte. Ești înalt și știi să zâmbești frumos; privirea iți cade spre mine iar a mea se ridică odată cu suvițele negre date pe spate.. Capul îmi atârnă neputincios,cu fața albă și buze de gheață.Tu te vrei cald și plin de pasiune; te vrei eroul poveștii mele neîncepute încă! Îmi iei sălbatic chipul cu amândouă mâinile și mă săruți apăsat,mințindu-mă cu fiecare sforțare pe care o faci în încercarea de a-mi descleșta zâmbetul de marmură,rămas acolo de la ultimul cuvânt pe care ți l-am spus!
  Dar resentimente crude îmi strâng maxilarul mai tare..și mai tare - resentimente față de pianul ce-ti cântă în voce și față de stelele ce-ți joacă în ochi! Ură față de lumea ta de lut; față de lumea ta limitată ce se poticnește în fața propriilor bariere. Universul tău atât de mic pentru mine; atât de pueril! Promiți să-mi oferi totul - dar tot ce ai tu e cenușă amestecată cu apă. Ce am eu? Eu am infinitatea; ce mi-ai putea da tu oare?
  Cum ai putea tu oare să-ți depășești condiția atât de modestă...și dacă ai putea,ai face-o? Ai renunța tu la micile plăceri de o secundă pentru un gând,pentru o frază? Te-ai omorî tu față de lume pentru a te naște râzând de ea? Ai lăsa tu trupul meu pentru a încerca să-mi pătrunzi gândul? Spune-mi: ce ai putea face tu? Ce ai putea oferi tu? La ce ai renunța pentru un nimic material și o teorie a sentimentelor....la ce ai putea să renunți,tu om de pământ banal,negru? Sărmană ființă ce ți-ai pus singur jugul inferioritații...ascultă pașii mei cum se îndepartează!