O fată de șaisprezece ani

 O fată de șaisprezece ani avea fața ca o petală de roză și se dădea cu fard. Avea părul de un castaniu deschis și ondulat și ținea morțiș în fiecare dimineață să-l îndrepte, lăsându-l fără formă.
O fată de șaisprezece ani avea niște admirabili ochi verzi, dar îi ascundea de fiecare dată sub două linii evidente de rimel. Dacă o întrebi de ce face asta, îți răspunde că îi place să se simtă frumoasă.
- Dar te simți?
Tace și apoi îți spune că a intrat și ea în rândul lumii. Tu nu ești de acord cu ea, iar ea nu e gata încă să recunoască că o obosește demachiatul din fiecare seară și faptul că întârzie întotdeauna dimineața. În tot restul...este fermecătoare de-a dreptul.
O fată de șaisprezece ani avea degete de pianistă - lungi și subțiri, cu unghii care nu-i aparțineau însă. Avea încheieturi minunat conturate, dar și le acoperea cu brățări grosolane, ce-i schimbau stilul simplu. Dacă o întrebi de ce face aste lucruri, îți va răspunde că îi place să se simtă frumoasă.
- Dar te simți?
Tace și apoi îți spune că a intrat și ea în rândul lumii. Tu nu ești de acord cu ea, iar ea nu e gata să recunoască că îi displace mirosul de acetonă și că brățările o încurcă la scris.
În tot restul...ar putea fi fermecătoare de-a dreptul dacă doar ar recunoaște că a obosit și s-ar odihni...dar este încă o fată de șaisprezece ani cu fața ca o petală de roză care vrea să se simtă frumoasă...și nu recunoaște că a obosit să nu mai fie ea.