Vine vremea, trece vremea..

Vine disperarea, trece vremea , se rup paginile și caietele se umplu cu rânduri albastre și înclinate. Lacrimile au început să curgă și apoi să n-o mai facă; la fel și zâmbetele...s-au cam stins de la o vreme și s-au transformat doar în niște surâsuri amare de tot..
 Amare de tot...
Au mai venit și au mai plecat oameni - s-au mai născut și au mai murit. Simplu, au murit. Vine vremea, trece vremea și nu rămâne timpul; nu rămâne iubirea sau îngăduința. Nu rămâne lumea așa cum era sau credințele așa cum au apărut - nici piatra nu va mai fi sau râul în aceeași matcă...Va mai rămâne până la sfârșit și la sfârșit doar artistul, căci el nu moare niciodată...