Cică e pudică

Ăsta...tipul ăsta pe nume; nu știu cum îl cheamă. Ia uite: nu știam că nu-i știu numele...în fine! are cămașă neagră și cravată la fel. Da' n-a mai avut curaj să-și pună și pantalonii tot în negru - prea multă tristețe - așa că uite-l în chiloți albi, de moș ( dar el nu e moș), umblând liniștit pe stradă, cu un oarecare zâmbet pe față.
Și știi cum e..se mai trezesc unele cu o pudoare falsă care-și pun afectate mâinile la ochi și fac comentarii nesărate și lipsite de zeamă, dar tipul are picioare frumoase. Să-mi spună mie cineva unde-i mincinosul care-a spus că fetele nu se uită la picioarele bărbaților. Ba se uită...da' nu le place să recunoască...știi, în secolul XXI, când aproape totul e permis, fetelor le e încă rușine să spună verde-n față: ”da, nene! Mă holbam la cracii tăi! Și ce mișto sunt!”
Hormoni au și ele...poate mai slabi, dar tot dintr-ăia care reacționează la o pereche de colanți. Ce - n-am văzut și am auzit discuții? De ce se duc fetele în parc exact când e mai multă lume în colanți? Am ochit odată una: își aruncase privirile după un tip, de-am zis că nu mai scapă săracul!
Așa...că vorbeam de băiatul ăsta - tot aranjat, părul făcut, cravata etcetera - dar fără pantaloni!
Eu ce să mai zic: bravo curajului său, că a făcut niște fete fericite! Lăsați omul să fie calm și-n largul lui, voi cu pudoarea și manierele vostre!