Proști

În apropiere de necunoscut încep să fiu fericită; ce-i drept, nu-l știu, nu-l cuprind și nici nu-l prevăd - dar nici el el pe mine! Nu m-a văzut, nu m-a atins...nu m-a avut.
Atât eu în fața lui, cât și el în fața mea, suntem egali - și ce-mi place egalitatea asta! O reciprocitate profundă, neîncepută...Încep să fiu fericită în apropierea necunoscutului ăstuia: pentru că e surprins și mă surprinde, pare înțelept și mă înțelepțește și pe mine...e frumos și astefel, dă și vieții mele o nuanță frumoasă.
El mister pentru mine, eu mister pentru el: el ”x”, iar eu ”y”.
Două necunoscute..
Să vezi culegere de matematică mai completă: nu-mi place matematica, dar fac parte din ea - eu și necunoscutul meu frumos! Cum doar am spus: el ”x”, eu ”y”, noi o ecuație dezintegrată și fără rezolvare...proști.
Proști!