A aștepta - verb la modul infinitv
Bună..permiteți?
Felicia este un personaj pe care l-am creat acum doi ani -interesantă cu totul..cel puțin, aș zice eu. Am creat-o goală - a fost goală la început și aș fi putut s-o las așa...să se plimbe pe străzi așa și să bea cafea așa. Dar apoi m-am gândit că ar râde de ea toată societatea - societate pe care nu eu o controlez și nici Dumnezeu. O conduce ceva aiurea: prejudecata.
Astfel, i-am dat o rochie și o pereche de pantofi roși și am lăsat-o să se plimbe prin parc - tot eu, am angajat-o la o editură, acolo unde își dorea din tot sufletul să lucreze. I-am dat bani suficienți să se întrețină singură și un apartament drăguț mai tărziu.
Când a împlinit 18 de ani, s-a îndrăgostit de Victor...tot eu am ales cine și cum va fi Victor - am ales cum să se întâlnească și i-am creat un caracter frumos, care să dea bine în poveste. M-am consultat cu ea și am întrebat-o dacă e okay cu asta - i-am spus că ar fi cea mai bună alegere..că îl construisem special ca să fie alături de ea. Mi-a plăcut entuziasmul ei și puritatea de care a dat dovadă - a refuzat avansurile unuia dintre colegii ei de muncă care obișnuia să frecventeze înalta societate și i-a zâmbit tipului pe care eu îl construisem special - un băiat simplu, decent, care știa să recunoască cine este și care se mai prostea din când în când.
Eu sunt o scriitoare care a creat toate astea pentru un simplu personaj - dacă eu pot face atât de multe lucruri pentru ea, credeți oare că nu poate Dumnezeu să creeze cu atât mai mult pentru tine? Da, tu: fata care caută orbește în loc să aștepte. Cea care aleargă în loc să se roage mai mult..
Dacă te rog și dacă îți dorești să fii împlinită..nu ai vrea tu să fii mai mult ca Felicia? Nu ai vrea tu să te încrezi în scriitorul care-ți construiește viața?
Felicia este un personaj pe care l-am creat acum doi ani -interesantă cu totul..cel puțin, aș zice eu. Am creat-o goală - a fost goală la început și aș fi putut s-o las așa...să se plimbe pe străzi așa și să bea cafea așa. Dar apoi m-am gândit că ar râde de ea toată societatea - societate pe care nu eu o controlez și nici Dumnezeu. O conduce ceva aiurea: prejudecata.
Astfel, i-am dat o rochie și o pereche de pantofi roși și am lăsat-o să se plimbe prin parc - tot eu, am angajat-o la o editură, acolo unde își dorea din tot sufletul să lucreze. I-am dat bani suficienți să se întrețină singură și un apartament drăguț mai tărziu.
Când a împlinit 18 de ani, s-a îndrăgostit de Victor...tot eu am ales cine și cum va fi Victor - am ales cum să se întâlnească și i-am creat un caracter frumos, care să dea bine în poveste. M-am consultat cu ea și am întrebat-o dacă e okay cu asta - i-am spus că ar fi cea mai bună alegere..că îl construisem special ca să fie alături de ea. Mi-a plăcut entuziasmul ei și puritatea de care a dat dovadă - a refuzat avansurile unuia dintre colegii ei de muncă care obișnuia să frecventeze înalta societate și i-a zâmbit tipului pe care eu îl construisem special - un băiat simplu, decent, care știa să recunoască cine este și care se mai prostea din când în când.
Eu sunt o scriitoare care a creat toate astea pentru un simplu personaj - dacă eu pot face atât de multe lucruri pentru ea, credeți oare că nu poate Dumnezeu să creeze cu atât mai mult pentru tine? Da, tu: fata care caută orbește în loc să aștepte. Cea care aleargă în loc să se roage mai mult..
Dacă te rog și dacă îți dorești să fii împlinită..nu ai vrea tu să fii mai mult ca Felicia? Nu ai vrea tu să te încrezi în scriitorul care-ți construiește viața?
Cu dragoste, Daria Stemate. ( Vă salută și cana mea de cafea, fără de care nu aș fi ținut
ochii deschiși acum.)
Comentarii
Trimiteți un comentariu