Căci am dansat goală

Am început să dansez goală în semn de protest la epidemia de corpuri ”perfecte” ieșite pe piață în ultimii ani. Am făcut-o pentru că aveam nevoie să mă accept din ce în ce mai mult cu tot cu defectele mele ireproșabile.
Muzica a debutat lent și a continuat așa pe acorduri de chitară mai veche puțin...mișcările mele din șolduri au fost și ele încete și nereușite în începutul lor; puțin șovăitoare și puțin neexperimentate. Mâinile mi s-au ridicat în aer special ca să atragă atenția tavanului la mine, apoi au coborât agale pe nasturii de la cămașa din material gros. Nasturii n-au opus rezistență deloc...și-au dat drumul mai simplu ca apa și au lăsat mânecile să alunece jos de pe umeri; umerii au rămas netezi și uscați în urma lor. În plecarea grăbită, mânecile au furat acoperișul unei alunițe singure în partea de jos a bazinului, care a descoperit că e vecină cu buricul adânc: împart calmi același abdomen blând, moale ca o zi de toamnă - adică de culoare puțin arămie și cu o oarecare fermitate în aspectul său.
Hi. Coapsele au început să prindă ritmul și să fie ceva mai încrezătoare pe notele dulcele. Acum se mișcă ordonat în stânga și-n dreapta, în timp ce picioarele, singure, desenează un cerc pe covor cu tălpile goale. Mâinile și-au găsit în schimb astâmpărul în jurul unui ursuleț de pluș, numit Wallie. Ursulețul nu obiectează; înțelege că mi-e răcoare,deci de cuibărește la pieptul meu onest și alb. Ursulețul e maron deschis și contrastează frumos.
Mi s-a făcut frig totuși...în cameră nu e pornit caloriferul astăzi, iar lumina nu e decât difuză..Îmi ridic cu băgare de seamă cămașa și o las să-mi cadă grea și aspră pe corp. E cam dintr-o bucată, dar e frumoasă.Încântată de efort, mă las pe scaunul pe care stau și acum scriind asta. Mă mulțumește nespus situația și mă face mai mult decât fericită forma ovală și lucioasă a bomboanelor cu cafea ambalate în auriu - gustul e profund, mirosul e vag, iar hârtia nouă. Penița mea încă își face treaba cu tot cu cerneala de proastă calitate.
Vremea e în drum spre seară, în casă e un aer patetic...iar eu sunt acum convinsă că-n imperfecțiunile mele..sunt absolută.
Căci am dansat goală.

Comentarii

Postări populare