Fata se uită fix și strânge din maxilar pentru că vrea să pară dură. Nu e. E sensibilă până la limitele melancoliei, însă ascunde asta cu o încăpățânare sfidătoare; strigătoare la cer. Ce spun..? La cer și la pământ. Merge repede pe stradă, ținând capul sus, mândră și umerii drepți, de parcă ar vrea să intimideze pe cineva anume..nu știe pe cine, dar se simte mai protejată așa. Își prinde ochii de ceva sau de tipul care tocmai o admiră; sau îi admiră corpul mai bine zis. Își prinde ochii reci de privirea lui lacomă și-l străfulgeră de la cei cinci metri distanță. Tipul se uită două secunde în ochii ei glaciali, apoi lasă capul în jos, mulțumindu-se cu vârfurile pantofilor lui. Fata își continuă mersul orgolios prin viața abia nouă, cu fruntea sus, printre chipuri de bărbați și iar bărbați care cu toții vor ceva. Fata strânge din buze și tace mai mult și mai profund. Fata aceea sunt eu - eu sunt Daria și știu că am obosit până la lacrimi să pretind duritatea pe scena asta ridicolă a drumului către succes și bani.
Adevărul? Devin jalnică, patetică,moale și vulnerabilă...cu adevărat, ceva mai arțăgoasă decât înainte.
Comentarii
Trimiteți un comentariu