A crea frumosul pentru ura
Pasind vertical pe linia timpului; pasind peste problemele lui orizontal....am constatat ca am mers destul....destul cat sa ma opresc pentru o pauza. Oprindu-ma am privit in fata pentru a masura,fara pic de interes totusi, distanta pana la..."capat".
Oboseala ochilor mei s-a oprit insa pe niste lumini puternice ce...ce reflectau pe fata mea ca intr-o oglinda; si ele reflectau fericire si zgomot, reflectau tot ce inseamna zambet si culoare.....tot ce iti aminteste de o inima usoara,curata si sincera....
Si stii ce? M-am ridicat, asa cum eram de prafuita, si am inceput sa alerg spre acea flacara de speranta...eram constienta ca asta ma va obosi mai mult dar totusi..stiam ca acolo ma voi odihni! Si daca ti-ai putea imagina cum alergam....! Faceam pasi lungi..atat de lungi incat ma intrebam daca sunt ai mei;dar..da! blugii inchisi la culoare cu siguranta erau ai mei..... Si zambeam si radeam si parca totusi plangeam si .....Oh! Imagineaza-ti ca eram fericita! Fata imi era luminata cu acel galben strain de dimensiunea noastra....totul avea un aer atat de...bizar si totusi sfant...parca....
Offf,draga prietene...daca ai stii cat de fericita am fost,atunci...doar atunci caci....incepusem sa ma trezesc... din nou;sa ma trezesc din acea sfera incolora,insipida de vis,de vise dulci zamislite cu ochii deschisi...Si daca ai putea vedea cat urasc sa ma trezesc!!!! Doar sa vezi.....sa vezi cate mii si milioane de "chestii" simt si cate alte mii si milioane de "chestii" plang si rad.....si pentru ce? Doar pentru a mai urî o data...doar pentru a mai simti acel dispret profund fata de mine.....caci sunt vinovata ca ridic ochii spre realitate si ma trezesc!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu