L-ati vazut pe..."el"?
Imi doresc sa fiu o persoana buna, o persoana cu principii puternice si cu o inima mare;atat de mare incat sa nu-i gasesc limitele!
As vrea sa te vad venind la mine intr-o zi friguroasa de iarna;cand e intunecat afara si e inghetat totul...si e frig....Si as vrea sa-ti deschid usa si sa te las sa te incalzesti alaturi de mine,sa bei si sa mananci cu mine la aceeasi masa.As mai vrea sa te imbratisez fara a-ti cere ceva in schimb si simt... ca si tu m-ai imbratisa la fel...daca ti-as deschide usa....
Te vad deja venind pe cararuia ingusta si plina de gheata;te indrepti spre usa mea si....dintr-o data ma ingrozesc...de parca mi-ar fi frica de zambetul si rugamintea ta!
Uite-ma! Am iesit la fereastra ce se zbate intre rafalele puternice...am iesit cu capul descoperit si cu umerii imbracati de zdrente, sa te atentionez...sa nu te opresti la mine!
Tu te opresti. Ma privesti in ochi; priveste-ma in ochi si vezi dragonul care te ameninta! Te avertizeaza ca este casa lui! Ochii mei,inima mea sunt casa lui pe care nu vrea s-o imparta cu nimeni;nu vrea sa o imparta cu tine...
Ochi-mi negrii curg in lacrimi pe obrajii palizi,doritori de caldura...dar cum ti-am spus: casa mea nu e luminata si nu are nici un foc; nu are mancare si nici de baut nu are....nu are nici zambete si nici imbratisari..asa cum am visat! Casa mea e intunecata;mai intunecata ca noaptea de afara, si de vii inauntru...vei simti o raceala ciudata care te va forta sa parasesti cubul meu de barne ude....
Sa nu vii prea aproape cand dragonul se afla aici; cat timp el se ascunde in aerul pe care il respir nu este loc in care sa fugim...impreuna...singuri!!
Si nu stiu cum sa evadez,cum sa scap de raul care ma bantuie si inchide usa in fata ta;in fata tuturor!! Ma uit in ochii tai si-i vad stralucind atat de viu si atat de frumos;as vrea sa o pot fura,sa pot salva cumva lumina aceea si sa mi-o daruiesc mie,numai ca nu pot scapa acum ...atat de usor..doar daca,poate, IMI ARATI TU CUM!!!
Si tu te uiti in ochii mei cei atarnati la fereastra;fereastra ce se zbate intre rafalele puternice...Si te uiti neajutorat caci nu stii si nu poti sa ma scapi nici tu...
Te vad indepartandu-te pe aceeasi carare ingusta pe care te-ai chinuit sa vii;te vad si nu-mi vine a crede cat ai luptat sa ajungi la mine..cat de mult si totusi....nici macar nu ai incercat sa deschizi usa.....
Cararuia, cea pierduta in sute de note de negru, te inghite asa cum esti...doritor de lumina si ma lasa pe mine sa ma intorc la lumanarea pe care am ascuns-o, sperand ca o vei cauta dupa ce vei trage de zavor; ma face sa ma intorc la ea,intrebandu-ma la infinit cine? Care "el" va avea o inima atat de rabdatoare sa zambeasca unei lumanari sfioase...sa-i dea curaj sa se aprinda mai tare,sa incalzeasca si sa topeasca deceniul de zapada ce s-a strans in jur....care "el"???
Comentarii
Trimiteți un comentariu