Femeia a șase bărbați

Noaptea peste zece...

  Noaptea se lasa pentru a saptesprezecea oara luna aceasta peste fierul perpendicular pamantului;fier ce sustine lumini aurite, nascute incostient din bulgari de electricitate...Se mai lasa o data patura de aer intunecata peste strazile infipte in ciment si blocuri inalte intepenite in scari de beton....blocuri inalte cu ferestre de aur pe alocuri;soarele inca nu a murit de tot... isi trimite ultimul zambet de binecuvantare peste crengi istovite de ani si slabite de mii si milioane de vietuitoare ce au plecat acum...la ceasul la care vorbesc.

   Si pentru ca noaptea se mai lasa si a saptea oara dupa a zecea,imi vine tot mai mult a crede ca va mai coborî sa ma imbrace in acea lumina argintie,ca de luna plina;acea lumina voluptoasa ce cade ademenitoare pe piele.....piele subtire,intinsa tandru peste umerii goi,privitori spre stele....Si pentru ca noaptea,ea,noaptea vine iar....si iar,ah da....iar,voi crede ca va mai veni sa-mi intunece ochii si cand cifrele opt si noua vor fugi peste zece....