Femeia a șase bărbați

Rasfat...ca la Mama-Natura!

    Paltonul crem imi ajunge iar pana la genunchi, ridicandu-si gulerul scurt pentru a ma proteja de vantul intepator. Sunt la sfarsitul lui noiembrie si pot simti deja aerul rece,proaspat, ce-mi impaienjaneste ochii cu lacrimi - de parca ar fi un mentosan pentru vedere! 

   A nins ieri - nu mult, dar a nins cat sa albeasca blocurile,masinile,si asa murdare, iarba patetica din parculetul din fata ( daca se mai poate numi parc - au ramas doar bancile din el - oricum rupte ) si scoala mea. Da, a udat-o si pe ea putin pe tabla argintie (ce se poate numi acoperis cu putina generozitate).

   Azi insa, soarele a catadicsit sa-si arate putin dantura lui cea perfecta; atat de perfecta incat poti sa orbesti si sa si ingheti in acelasi timp( ca sa vezi cate poate face omul cand e soare iarna!!) . Zapada a inceput sa curga - in sensul cel mai pur- de pe crengile aflate undeva la 3-4 metrii inaltime,iar tu, indreptandu-te ca tot elevul cuminte de la scoala direct spre casa,te trezesti cu o ploaie usoara direct in locul acela sensibil care a mai ramas intre gulerul hainei si fes (cel mai probabil cu mot).Si simti,cu sarmanul creieras inghetat ,cu ochii scosi din orbite si cu gura deschisa parca pentru a colora putin vocabularul limbii nationale,cum se prelinge pe sub bluza, o dara de apa venita dinspre munte....Si de parca asta nu ar fi fost de ajuns,trei metrii mai incolo,nimeresti orbeste intr-o balta de toata frumusetea,care isi arunca ,plina de bucuria revederii, stropii stralucitori spre pantalonii tai cei noi,luati de la mall.
  Nu...astea nu sunt toate efectele nedorite ale incrucisarii dintre anotimpuri.Mai sunt si altele da' nu am eu timp( si nici chef) sa le mai enumar. Sunt prea ocupata sa stau langa caloriferul incalzit,razand de vremea de afara si de neputinta ei de a patrunde  la mine....si rad de parca maine nu ar trebui sa ies iar sa dau ochii cu ea; fiinta care ma iubeste cel mai mult si care ma rasfata si ea cum poate!!