Si
ca un curcubeu peste lume...
Iubesc culoarea;iubesc tot ce inseamna lumina
si iubesc tot ce se numeste „frumos”. E frecventa intrebarea: „Ce culoare
preferi?” – o aud mereu si mi se pare de-a dreptul ridicola. Adica cine si ce
se poate compara cu ceva atat de imaterial si de neatins, desi este peste tot
in jur?
Cine isi ia cu nemasurata obraznicie dreptul
de a da calificative unor particule atat de firave... atat de sfinte? Cine?
Eu,din respect pentru puritatea lor,pentru faptul ca nu au gresit niciodata,voi
incerca doar sa ajung ca ele; sa ating punctul acela culminant de fericire –
acel punct aflat undeva deasupra norilor,agatat de cer si totusi,neatins de
ploaie.
Nu pot decat sa visez sa ma inrosesc atat de
natural; sa fiu rosie de iubire – o iubire curata,sincera si totodata,infocata
si plina de pasiune!
...Sa visez ca voi ajunge de un galben atat
de linistitor.Asa as vrea sa devina si inima mea; de aur! Vreau ca lumea sa
alerge,sa se impiedice si iar sa alerge incercand sa o castige – inima
pretioasa fara urma de rautate,de fier ruginit!
Ahh! Portocaliul! Vesnic atat de calduros,de
primitor! Cat as mai vrea sa fiu si eu ca el : sa fiu el! Sa stiu sa zambesc
frumos,iar cand o fac,fiecare fiinta sa se simta importanta; sa se simta
acasa!!!
Ti-ai dorit vreodata sa te simti proaspat?
Ei,eu da! As vrea sa fiu plina de viata,ca o licoare pe buzele tuturor; ca
iarba pe spinarile dealurilor insirate la soare. Cum mi-as mai oferi
imbratisarile spontane si cum as mai rade de sa-mi crape obrajii!Daca as fi
atat de...ca verdele!
Si as privi cerul. L-as privi cu atata nesat
pentru ca simt ca nu ma voi satura! O sa-i privesc calmul aflat dincolo de
involburarile ce apar cand si cand. Si o sa-i vad azurul,nu cu ochii mei negri;
o sa-l vad cu mainile albe pentru ca voi vrea sa-l ating. Voi vrea sa-l iau in
brate...de as fi albastrul;de as fi ca el!
Indigo? Nici macar nu stiu cum arata exact;nu
i-am vazut niciodata chipul tesut in raze sau brazdat in apele marii.Unii spun
ca ar fi un violet inchis,altii,ca ar fi un violet cu reflexii albastre de
privesti din unghiuri diferite. Daca ar fi asa,atunci indigo-ul este ceea ce eu
vreau sa devin! O persoana misterioasa,careia nu-i gasesti niciodata intelesul:
sa ma privesti pe toate partile si sa nu gasesti vreo asemanare cu ce ai
cunoscut inainte;sa fiu unica – unica in fiecare detaliu al vietii mele!Asa as
vrea sa fiu!!
Vorbeam de violet...vorbeam de violet si acum
mi s-a pus in gand ca as putea semana cu el;macar cat un strop de apa!
Stii cum il vad eu? Mandru de el;dar nu acea
mandrie aroganta,nu!Ci o mandrie frumoasa,ce impune respect si te face sa
asculti – sa asculti totul. Da,ca violetul:o persoana puternica cu principii si
mai puternice.O persoana ce nu se lasa murdarita; ale carei haine nu se rup si
nu se tocesc niciodata. Vezi tu? Genul asta de persoana as mai vrea sa devin!
Spuneam ca iubesc culoarea.Spuneam ca iubesc
tot ce inseamna lumina si tot ce se numeste ”frumos”.Mai ziceam eu ca e
frecventa intrebarea: „Ce culoare preferi?” – dar cine suntem noi sa avem
favorite printre ele? Cine?
Noi nu putem decat sa multumim ca le vedem si
sa ne rugam sa fim la fel ca ele – persoane cu suflet,caracter si
frumusete;persoanele pe care le proclama! Sa ne rugam intai de toate sa fim
oameni!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu