Invitație

Aceeași cofetărie micuță - aceeași canapea maron de a cărei textură nu pot să mă satur. Stau la aceeași masă din colț cu o ceașcă de cafea slabă identică cu cea de data trecută; parcă e mai bună totuși..

Lângă mine, o mamă cu cei doi copii ai ei - fetița își mănâncă conștincios prăjitura glazurată; nimeni nu vorbește, cei mici nu povestesc nimic și nici nu și-au dat hainele groase de noiembrie jos.

Am de gând să stau până se întunecă; vreau să mai văd lumea trecând sau intrând și privindu-mă țintă. Nu ies în evidență, dar sunt singura fată cu o cafea în față la ora asta și cu un caiet în mână scriind ceva...orice pentru ei.

Fetița și-a terminat prăjitura și așteapă nerăbdătoare foindu-se pe scaun, Pronunță tare ora și îmi dau seama că a trecut repede timpul - 17.30. În noiembrie deja se întunecă și e fermecător,zău!

Lumina înăuntru e caldă și calmă și încep să aștept iarna cu sărbătorile ei. Brusc,uite, vreau mandarine - nu ca să le mănânc, ci ca să le simt coaja; parfumul! Eu cred că asta ar fi..ar fi!

Lumea curge afară în albastrul serii timpurii și mă întreb când se va opri oare - nu vreau să se oprească; eu vreau să fie mai multă, mai plină, mai diversă! Să intre să bea cafele sau să stea la mesele de afară și să simtă frigul - vezi? Simți vibrația asta de a trăi? Tot sentimentul ăsta de mulțumire..îl simți; îl auzi? Ah, eu nu pot să mă satur să-l experimentez pentru că e răruț și eu îl aștept, iar apoi îl exploatez. Exact așa cum sunt: artistă,vanitoasă, curioasă,complexă,melancolică și fericită. Cea mai fericită! Cea mai împlinită - cea mai îndrăgostită de viață!

Acum, tudoar ai citit! Dar vino și trăiește!  Poate nu te cunosc: și ce? Invită-mă la o cafea la cofetăria mea preferată: ”Delice et chocolat”. Eu o să vin și nu vom fi străini,promit - oricine ai fi!

Vino și trăiește...și dacă treci pe la un magazin, adu-mi te rog o mandarină sau o portocală - atunci te voi iubi de-a dreptul!