Eu mai întâi

Cred că vreau să fiu onestă: dragostea mea față de ceilalți este condiționată de mine. Cu siguranță îi iubesc și-i iert, însă în limita în care eu mă simt bine și ego-ul nu se prăbușește dureros de pământ. Și ca să nu mințim...cine iubește altfel?
Așa că ne revoltăm (păi cum altfel?)...dacă nu ne mai place să fim egoiști? E fata asta.. e frustrată că nu mai există dragoste pură printre oameni - de-aia scriu artiolul ăsta: că îi dau dreptate!
Are o chii albaștri și o fire de iubit și de admirat care vrea,d-le, să dea mult- mult sentiment: și poate să dea! Dar cui?
Vedeți voi, noi oamenii...ne putem lipsi foarte ușor de dragoste în secolul XXI. Ne putem permite să punem cariera și banii pe primele locuri și, de asemenea, să cheltuim din timpul nostru pus deoparte pentru emoție - să cheltuim pe minunile lumii: o mașină sau un telefon dintr-ăla furăcios care ne ia din lumea reală și pune în locul nostru o hologramă care stă țintuită acolo toată ziua..
Dar de mâncat când mai iubim și noi?
De băut când mai iertăm?
O da, par greșite întrebările mele, cu siguranță...însă fata asta frumoasă, cu ochi adânci îmi spune că iubirea și iertarea sunt (sau ar trebui să fie) indispensabile - primordiale! Nu mă crezi?
Fapt real: aveam o coajă tare de pâine înmuiată în apă și o împărțeam 11 copii. Acum am o cameră a mea și mi-e greu să împart nimicurile cu sora mea mai mică. Dragostea este înainte de orice! Iertarea este înainte de poziția socială - nu datorită ei și nici după ea. Nu vrea inima să știe ce ești..vrea să știe clar cine ești..
Un om care iartă și iubește necondiționat..
..sau un simplu personaj care are aceeași replică : ” Eu mai întâi.” ?
.