Noi,corpul invincibil

Ce lume-afurisită ne-a luat în custodie
Pe noi ăștia,ciudații,cu gânduri călătoare...
Pe noi ăștia, nebunii, cu fețe-ntrebătoare,
Pe noi,oamenii fără pălărie!

Ce lume-afurisită ne-a spus să-nchidem ochii
Și să ne-ncredem orbi în prietenia ei
Să-ndeplinim un rol de roboței
În fabrica ei de mâncare și de rochii!

Iar noi am spus că nu ne stă în fire.
Să-nchidem ochii ne e imposibil.
Noi suntem ăia: corpul invincibil
Care nu trăiește din uimire!

Noi trăim doar din rațiune!

Principiile noastre-s încă-n viață!

Nu ne ascundem după-un fir de ață,

Ci recunoaștem orice acțiune!

Noi suntem oamenii cu creier funcționabil

Ce cer și spun răspunsuri pertinente;

Care-s ghidați și de sentimente

Pe pământul ăsta plin de ”incapabil”!

Ce lume-afurisită ne-a luat în custodie:

Și lacomă și proastă și meschină!

Ce lume-afurisită, de orbi plină

Care încearcă să ne ducă în prostie...