Femeia a șase bărbați

Curcubeul:culoare si speranta...

Astazi a plouat...torential!! Am stat pe balcon privind cum apa se scurge pe geamurile,acum neclare..plangarete.Am mai adaugat cateva cuvinte in caietul meu de notite si tocmai ma asezasem la calculator sa scriu pe blog,pe acelasi blog, despre copilarie. Dar... gandurile mi-au fost intrerupte de tati care m-a chemat sa vad curcubeul....acum cateva minute! Aparea si disparea; mai colorat,mai palid si totusi...existent! Tati a zis: "O sa ploua; de aceea apare curcubeul!". L-am crezut; mereu are dreptate cu asta! A venit si mami si  m-a intrebat: "Mai tii minte ce ai zis cand aveai patru ani?". Am negat caci...nu....nu mai stiam! Ea a urmat: "La fel ca si acum,te chemasem ca sa vezi curcubeul;tocmai plouase! Tu te-ai uitat putin la el,apoi ai intreba-o nedumerita pe sora ta,Oana : Bine,bine....curcubeul il vad dar...unde este arca lui Noe?"

 M-am amuzat pe seama mea,gandindu-ma cum,mica fiind, am asociat imediat curcubeul cu arca lui Noe; cu speranta,cu bucuria de a sti ca ai o viata inainte; ai sansa de a zambi si de a fi fericit! Zambesc si acum in timp ce privesc cum ploua. Ploua marunt,aproape fara zgomot... zambesc pentru ca am vazut un curcubeu....am vazut culoare intr-o zi cenusie; am primit speranta de a avea maine o zi frumoasa,insorita! Si daca maine va fi totusi mohorat afara,  nu o sa incetez sa caut,cu ochii micsorati de efort, pe cerul inorat dupa.....dupa  Arca lui Noe!! :)