O viata de om
Stateam pe canapea si..ma gandeam cum ar fi sa fiu nemuritoare;vesnica! Mai intai am zambit si am ridicat din sprincene-imi suradea ideea!Apoi insa...zambetul mi s-a sters caci...daca as fi nemuritoare as fi privata de orice placere,fericire pe care ne-o rezerva viata.
Mi-a trecut prin cap ideea ca ...de nu as muri niciodata,ar insemna ca nu as avea viata,nu as avea inima sau...suflet!Sau poate as avea suflet dar...nu! mai degraba as fi unul! Cred ca as fi imateriala; o imaterie palpabila totusi!
O fantoma ce a invatat sa manance,sa vorbesca si sa stea; un duh capabil sa iubeaca,insa sa nu fie iubit. As fi ca o...nu stiu! As bantui lumea in cautarea altor suflete nemuritoare; m-as cuibari in carti si as dormi acolo....singura; doar cu gandurile pe care am reusit cumva sa le procur.
Da, as fi singura fara putinta de a plange; a plange cu lacrimi adevarate! As putea sa pland totusi cu sufletul...adica..sa plang toata; sa fiu numai un plans;unul de neputinta,de invidie fata de lumea vie,de carne! Hmmm...as fi tare invidioasa si as ofta adanc-daca as putea-!
Nu....cu siguranta ca acum nu imi mai doresc sa fiu nemurioare.Imi doresc sa traiesc o viata vesela cu toate greutatile ei... imi doresc... O VIATA DE OM!
Comentarii
Trimiteți un comentariu