Scrisoare catre Primavara
Draga regina a prezentului,
Vad cum cea de-a treia perioada a vietii tale se scurge,zi cu zi,moment cu moment si ma incearca un sentiment de nostalgie....nostalgie pentru ca ma gandesc la prospetimea si parfumul cu care ma inconjori in fiecare dimineata,dupa amiaza sau seara.
Stii cum vad eu lucrurile?Pe tine te vad ca o oaza verde,racoroasa care insa...e acoperita incet de nisipuri miscatoare,dogoritoare-vara! Ma linistesc la gandul ca va veni fiica ta anul viitor;apoi nepoata,apoi....tu nu vei mai fi! Imi va fi dor de tine...de racoarea rasaritului...imi va lipsi sa inspir aerul de seara atat de parfumat de ciresii in floare. Raurile iesite din matca si paraiele cristaline,cerul proaspat vopsit peste smaraldul dealurilor....toate,toate astea imi infing cutite in inima,caci nu o sa le mai vad;nu la tine,nu in preajma ta!
Imi amintesc weekend-ul acela petrecut la bunici,cand au iesit puisorii din oua. Erau asa pufosi si fragili si am ramas uimita sa vad viata iesind din ceva atat de mic.M-a induiosat nestiinta lor;cum se uitau speriati in toate partile;la lumina prea puternica dintr-odata.Ma gandeam atunci ca asa am fost si eu de micuta.Acum cred ca asa ai fost si tu: timida odata cu primii mugurasi si prima adiere blanda,clada.
Ai crescut si te-ai implinit, regina, si m-ai tinut alaturi.M-ai ajutat sa cresc in mine,spre tine,pentru tine si pentru viata.Din cand in cand imi mai aruncai cate o crenguta in fata bancii pe care stateam,facandu-ma sa dau drumul cuvintelor si povestilor sa curga.Fiecare frunzulita pe care mi-ai daruit-o,fiecare lac tremurand,fiecare pasare cantatoare....fiecare bucurie sublima data mie s-a transformat in dragoste pentru tine,in adoratie pentru orisice alegere a ta!
Ai fost cu mine mereu,draga Primavara! Ai fost aici sa petreci cu o fata,o adolescenta cele mai frumoase momente din viata ei.
Mai stii tu oare de livada matusii mele?De stiva de lemne pe care ma urcam sa culeg din zbor franturi de tipat de cocos?Mai stii tu oare??Dar bineinteles....erai acolo!Im florile de la picioarele mele,mangaindu-mi fata bland,cand m-am intins in iarba sa te imbratisez!..
Oh,draga Primavara,acum vei pleca,iar eu voi ramane singura in dogoarea verii! De ce pleci?De ce esti egoista,rea?Nu te stiam asa!Credeam ca ma iubesti,ca nu te vei mai desparti de mine niciodata!?Dar tu pleci,altar al fericirii atat de scurte!Imi imaginam ca ma vei invata despre lume,despre oameni....imi imaginam ca....tu pleci,mori!Ah,Printesa! Mai da-mi o data momentele de pace si liniste!Inca o data inainte sa....inainte sa nu mai fii!Hai sa mai stam cu picioarele in apa rece a raului si sa mai alergam ca niste copile pe pajiste!Vrei tu sa mai ingrijim de caii bunicului?Spune,vrei?
Tu,Primavara....scumpa si dulce Primavara! Eu inca te prefer sufletului meu!Mi-ai promis ,zeita, ca vei avea grija de mine mereu;toata grija din lume!Mi-ai promis...dar...dar eu te cred:iti respect batranetea si-ti astept fiica;poate la fel de incantatoare ca tine!La fel de pura si fericita!
Daca gandurile mele vor ajunge la tine,sa stii ca....te iubesc;sa stii ca.....ca iti spun...offf... adio!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu