Femeia a șase bărbați

Timpul....strictul necesar?

   In seara asta am iesit la plimbare....cu surioara mea...in parc. Am imbracat o rochie rosie(vesnica rochie rosie din toate povestile mele) ,de vara si am pornit la pas spre parc. Stii cat de minunat e sa stai pe o banca si sa privesti cum coloreaza soarele iarba si florile si apa si.....si tot?  

   Am stat sa inspir parfumul copacilor,al apei,al aerului...al oamenilor...da! Si cat e de frumos sa te opresti si ...doar sa privesti.Oh, cat de frumos! Chiar....stand asa pe banca ma gandeam de ce oare noi,oamenii,nu ne luam mai mult timp doar pentru noi,pentru sufletul nostru! De ce? De ce alergam ca bezmeticii incercand sa rupem limitele timpului..masura lui? De ce il grabim? De ce ne multumim sa spunem ca nu avem timp sa facem un lucru sau altul? avem 12 ore de lumina si in ca 12 in care poti vedea farmecul noptii. Avem acest timp zilnic si totusi...nu putem inspira odata aerul; altfel decat ca pe o necesitate! Nu putem vedea florile decat ca pe niste plante frumoase,nu auzim muzica decat ca pe o calitate la adresa celui care o canta. Nu putem sa admiram o pasare in zbor pentru ca noi....nu ne luam libertatea,nu ne luam timpul de a ne trimite gandurile odata cu ele...sa zboare!

   Va invit sa incepeti sa va ganditi la viata altfel! Sa lasati minutele in grija timpului; a viitorului! Voi traiti-va prezentul cu "simt de raspundere" si...nu mai fi-ti asa de egoisti cu sufletele voastre...ale voastre! Pentru ca intr-o zi ...sa iesiti si voi in parc si...stand pe o banca,sa vedeti si voi ce frumos coboara soarele peste florile proaspete...luandu-si timp sa ajunga la noi!