Dincolo de valuri uscate de vară..

  Ea îi zâmbeşte cald şi-i cuprinde mijlocul cu braţele albe;el stă sprijinit pe-o parte,mângâind-o cu cealaltă mână. Se apleacă tandru şi o sărută pasional - e a lui!

  Se afundă amândoi în cearceafurile mirosind a flori uscate,într-un dans lent,meticulos..senzual. Lumina albă,de dimineaţă,  se revarsă peste ei curioasă;peste spatele lui frumos arcuit şi peste muşchii încordaţi. Mâinile lui puternice îi înfioară fiecare por, făcând-o să tremure uşor,cuminte sub trupul lui cald.

  O sărută din nou..şi din nou! Ea râde.

  Îl împinge apoi amuzată şi se ridică sprintenă,începând să-şi aleagă cu atenţie hainele. El o priveşte; o priveşte lung şi-i zâmbeşte,gândindu-se la ale sale.

   - Aluniţa e tot acolo,murmură el uşor printre buzele cărnoase.

   - Tot aici - se uită la el lung.

   - Te supără?

   - Nu..ţie iţi place!

   - Dar te supără?

   - Mi-e dragă...

  Şi tac iar,întorcându-se la gândurile lor; el, la noaptea ce a trecut,ea, la dulapul cu haine. Ea e timidă;el,relaxat. Ea-l priveşte admirativ,el, drăgăstos.

  Şi tăcerea persistă..

 Se aud râsete afară. Faţa lui se luminează şi îi zâmbeşte cald:

   - Hai să râdem!

   - Aşa? Din nimic?..

   - Nu..hai să râdem..din orice!!

  Şi, ridicându-se vioi, o apucă de mijlocul subţire şi se aruncă împreună cu ea în spuma rămasă dintr-o noapte de vară; în visul unor pături albe,râzând nebuneşte de iubirea lor..