Ultima observație

Cei cu salubritatea vin în fiecare sâmbătă să măture străzile. Îi recunoști de departe în vestele lor de un portocaliu sau galben strident. Dacă te apropii suficient, observi măturile de nuiele și tomberoanele pe două roți care aduc mai degrabă a care romane. Atât oamenii, cât și ultimele obiecte enunțate sunt îngropați într-un val înecăcios de praf. 

 Afară e aprilie și e deja cald – ne tot anunță meteorologii din ora în ora cu o voce ce se vrea veselă, dar care sună totuși goală și repetativă.

 Străzile sunt asfaltate; mă rog...! Pe ele merg înceți, aplecați și obosiți,cum am mai spus, cei de la salubritate -  ”măturătorii” sau ”gunoierii”. Niciunul nu e tânăr; vârsta a doua și o bătrână. Bătrâna e cea mai tăcută; nici măcar nu ridică fruntea – mătură conștiincioasă și se gândește la ale ei. Nu vrea să se ducă la ceilalți.

 Bătrâna continuă să tacă și să măture; ceilalți nici n-o privesc: în niciun fel – nu vor sau nu le pasă pentru că...eh! pentru că simplu! Praful continuă să se ridice în urma măturilor din nuiele și scriu că sunt câțiva trecători care obiectează; ca să vezi ce nerușinați – să vină ei să măture! Bătrânica deschide pentru prima dată gura și înjură cu patimă o cucoană pretențioasă care se vaită că i s-au prăfuit pantofii; începe să fie penibilă iar vârstnica se enervează. Îi vorbește răstit și cu duh și, pe cinstea mea, cunoaște nu numai toți sfinții, ci, se pare, și rudele doamnei. Amintește ceva de veri, mai multe mame, un tată bețiv și apoi pleacă mai departe, cu fruntea în pământ și cu mătura repetându-se pe asfalt.

 ” Ce lucru!”, îmi zic și-mi amintesc de o vorbă pe care tot eu am spus-o cândva: gânduri aiurea cu priviri aiurea.